Care pline şi pahare goale

Avem noi românii un cantec care vine cam aşa:

Cand s-o-mpǎrțit norocu’, mǎi dorule
Fost-am eu dus la lucru
Şi la tǎți le-o dat cu caru’, dorule
Numa’ mie cu paharu’
Nici acela n-o fo’ plin, mǎi dorule
Jumatate-o fo’ venin
Nici acela n-o fo’ ras, mǎi dorule
Jumatate-o fo’ nǎcaz

După cum spune atât de clar acest cântec, ca nație ne considerăm profund ghinioniști. Si chiar și acea mică parte de noroc pe care am primit-o, e amestecată cu durere. Nu am fost prea pasionat de istorie (sau de școală în general), cel puțin nu în adolescență sau tinerețe, așa că n-o să intru în prea multe detalii despre ce s-a întâmplat în trecut (unul din motivele principale fiind faptul ca nu ştiu). În schimb, o să încerc să mă țin de evenimente mai apropiate de prezent, care s-ar putea să ne fi influențat perspectiva asupra vieții.

Acum vreo 16 ani, când aveam cam 16 ani, un cântec românesc de rap a reușit ceva ce puține piese au reușit până atunci (sau după), și a intrat în mainstream.

Era o piesă de la Guess Who, numitǎ „Locul potrivit”, care ne transporta înapoi în trecut la greutățile îndurate de părinții noștri și de cei care au crescut sau au trăit în timpul regimului comunist, și cum acele vremuri i-au modelat pe ei – și indirect, pe noi – în ceea ce suntem azi. Dincolo de doza de nostalgie pe care o aduceau, copiii în uniforme și bananele învelite în ziare pictau o imagine HD a modului în care lipsurile ne-au împins spre corupție, emigrare, furt, cinism și multe comportamente pe care astăzi le etichetăm ușor ca fiind toxice. Şi cum altfel? Atunci când ești forțat să te uiți la alții cum se imbuibǎ cu steak-uri de vitǎ în timp ce ție îți chiorǎie mațele, parcǎ mai repede te gândeşti cum sǎ-i faci pe fraieri decât sǎ le întinzi o mânǎ.

America. Roaring 80s. Wall Street era în floare. Hollywood, mall-uri, zgârie-nori, mașini, calculatoare, telefoane. Visul american. Living la vida loca.

Pe partea cealaltă a Atlanticului, românii stăteau la cozi interminabile doar pentru o pâine. Sau lapte. Sau ouă. Sau orice altceva pe care azi îl luǎm de-a gata. Doar pentru că nu era nimic pe rafturi… Majoritatea lucrurilor produse erau exportate (și produceam FOARTE mult), pentru că liderul nostru suprem voia să vadă România scăpată de datorii (un scop foarte nobil de altfel). Dar scopul nu scuză mijloacele atunci când oamenii sunt privați de apă caldă și căldură, când magazinele sunt goale, când fiecare mișcare îți e urmărită și controlată de partid, când ideea de libertate de exprimare e un vis îndepărtat la care nimeni nici măcar nu îndrăznește să se gândească, când sunt doar câteva ore de televizor pe zi și totul e propagandă de partid, și lista poate continua.

Programul TV din 21 decembrie 1989 as per DEX Online.

Și apoi totul s-a schimbat. Paharul proverbial al tuturor s-a umplut (spre deosebire de paharul cu noroc), și Ceaușescu a supǎrat suficienți oameni puternici încât să fie în interesul lor să-l dea jos. Oamenii au fost cei care s-au răzvrătit, au luptat și au murit în decembrie 1989, dar cu siguranță nu ei au fost cei care au tras sforile revoluției. A fost nevoie doar de o scânteie ca totul să degenereze într-un haos complet. Armata, poliția, poporul – toți luptau unii împotriva altora in timp ce in aer plutea doar confuzie. Nimeni nu știa cine trage. Oameni nevinovați au luptat și au murit ca să scape de lanțurile în care s-au născut și să le ofere copiilor lor ceva ce ei nu au gustat niciodată: libertate.

Și iată-ne. La mai bine de 35 de ani de la acel sacrificiu. Liberi.

Acum avem supermarketuri la fiecare colț și mall-uri în fiecare cartier. Avem drumuri asfaltate la țară, curent electric, gaz, canalizare, bunici care nu mai merg la baie în fundul curții și nu mai încălzesc apa pe sobǎ ca să se spele în lighean. Sunt sigur că ar putea fi mult mai bine. Sunt sigur că există multă corupție, de la cel mai mic nivel pânǎ la cel mai înalt. Sunt sigur că multe dintre bogățiile țării au fost vândute ca să ajungem aici. Dar corupție există peste tot, și în politica noastră să găsești pe cineva curat sau fără conexiuni dubioase… Sǎ fim serioşi.

Și eu m-am săturat să aleg mereu răul mai mic. Înainte să se anuleze ultimele alegeri, eram realmente îngrozit, pentru că, de aceastǎ datǎ, nu vedeam niciun rău „mai mic”. Vedeam doar rău. Și prostie. O alegere între lupi îmbrǎcați în oi sau oi. O alegere între doua variante la fel de proaste.

Și partea tristă e că lucrurile nu arată mult mai bine nici în afara României (știu, nu e încurajator, dar zâmbește – se poate și mai rău). Adică, America – farul libertății și democrației, stâlpul pe care ne bazăm cu toții pentru ajutor și direcție – e condusă de Donald Trump. Donald Trump e președintele Statelor Unite ale Americii. America, avut de ales între un bătrân senil și un escroc – și l-au ales pe escroc. A doua oară. Asta ar trebui să-ți spună multe despre starea actuală a lumii.

Toți ne plângem de cum merg lucrurile, dar tot noi, mai mult sau mai puțin, le alegem – în funcție de cât timp și efort investim în a ne informa legat de oamenii pe care îi alegem să ne conducă. Nu sunt fan al politicii. Mi se pare o junglă unde doar șacalii și hienele pot ajunge în vârf. Mai puțin un teren de joc echitabil, mai mult un joc de înșelăciune și manipulare care nu lasă loc pentru oameni buni și cinstiți. Dar de data asta mi s-a parut diferit. Chiar simt că există o opțiune mai bună. Una care are potențialul de a fi nu doar răul cel mai mic, ci poate chiar „binele mai mare”.

Dacă nu ai făcut-o deja, te încurajez sincer să mergi la vot. Și când o faci, nu te gândi la TikTok-urile pe care le-ai văzut, nu te gândi la reclamele de la TV sau bannerele din oraș, sau la ce au zis prietenii că votează. Gândește-te la cei care și-au dat viața ca tu să ai șansa să votezi. Și, ca ei, gândește-te la copiii tăi. Actuali, viitori, nu conteazǎ. Gândește-te la cine poate face din țara asta un loc mai bun pentru ca ei să crească. Cine poate face din țara asta un loc unde frații și surorile plecate pe-afarǎ să îşi doreascǎ se întoarcă. Un loc unde pǎrinții tǎi sǎ poatǎ, și sǎ vrea sa îmbǎtrâneascǎ.

Nu vota pentru azi. Votează pentru mâine. Şi poate, doar poate, mâine ne vom trezi într-o lume mai bunǎ.